07 mai, 2011
09 iulie, 2010
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am home again.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am whole again.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am young again.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am fun again.
However far away, I will always love you.
However long I stay, I will always love you.
Whatever words I say, I will always love you;
I will always love you.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am free again.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am clean again.
However far away, I will always love you.
However long I stay, I will always love you.
Whatever words I say, I will always love you;
I will always love you.
You make me feel like I am home again.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am whole again.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am young again.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am fun again.
However far away, I will always love you.
However long I stay, I will always love you.
Whatever words I say, I will always love you;
I will always love you.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am free again.
Whenever I'm alone with you,
You make me feel like I am clean again.
However far away, I will always love you.
However long I stay, I will always love you.
Whatever words I say, I will always love you;
I will always love you.
06 iulie, 2010
Mi-a placut mie povestea asta....
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat:
- V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si Neinteresata... Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare
pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur
la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna -in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei.Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat:
- V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si Neinteresata... Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare
pentru ca fusese atat de ocupata... pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur
la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna -in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei.Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU
05 iulie, 2010
Mi-e foarte dor de ea ....
Nu stiu daca stie. Ar trebui sa stie. Sa simta. Tot timpul imi spune ca simte si eu o cred. Chiar o cred. Si eu O simt. Si stie. Simte, de fapt. Ne spunem chiar daca simtim. Probabil de la zodiac. Scria acolo la mine ca uneori trebuie sa aud asta. Dar in zodiac spuneau o generalitate, cred. Spuneau ce imi trebuia inainte de Ea din lipsa de incredere si de simtire. EA a facut sa nu mai fie nevoie, pentru ca O simt, pentru ca simt. De la sine. Pur si simplu. Natural. EA m-a facut sa cred ca nu e nevoie sa INVAT sa simt. Sa caut partile bune care sa ma faca sa simt si sa vreau. Nu. EA pur si simplu mi-a demonstrat in cateva secunde naturalul. Fara sa vrea. De asta nu mi-a fost teama sa ii spun dupa cateva zile ca o iubesc. Candva, mi-era teama sa spun asta fara sa simt. Si uneori o spuneam din obligatie si rau faceam. Ea nici macar nu mi-a cerut asta. Mi-a vorbit sufletul in locul gurii, ca ea sa stie. Sa auda, de fapt. E probabil o fosta necesitate de care aveam nevoie si ea stia asta. Acum e ciudat, pentru ca oricate cuvinte am folosi , si le folosim pe aceleasi aproape de fiecare data, diferit sau la fel, tot nu vor desena ce simtim. Sunt prea putine si prea mici, incolore, cuvintele care sa exprime adancul. Dar le folosim. Probabil din cauza distantei. Probabil pentru ca nu ne putem cauta din priviri si ne spunem fara glas ce simtim. Am sti amandoua ce vrem sa transmitem, fie doar cu un zambet fugar sau cu o privire aruncata cu coada ochiului. E de ajuns. Nici nu trebuie mai mult. Imi spunea ca ii face bine cand plange. Si o cred. Nu stiu exact, nu inteleg, nu percep la fel plansul si ma sperie. Oare 'speriat' e cuvantul potrivit? Nu stiu. Nu cred. Nu asta e. E altceva. Altceva. In ochii mei e Supergirl firava. Lacrimile ei ma sparg in bucati de fiecare data. Dar imi aduc aminte cand imi spunea ca ii fac bine si ma linistesc. Imi aduc aminte cum i le sarutam pe fiecare in parte si ma linistesc. Imi aduc aminte cum i le stergeam cu obrazul meu, cu buzele mele, cu palmele mele. Inca le simt. Le simt si acum. Calde ca sufletul ei. Azi nu imi plac punctele de suspensie. Azi nu. Azi nu imi inteleg propriile lacrimi. Nu imi inteleg fiinta. Nu inteleg unde m-am pierdut si de ce. In lumea ei categoric. Ei ii place sa spuna 'categoric'. Mie imi place sa o aud cand spune atat de categoric 'categoric'. Dar in care colt din lumea ei m-am pierdut? Si de ce? Cand? Pana cand? Cum? Mergeam eu asa, 'aiurea-n tramvai' si m-am pierdut? Brusc asa, nu? Subit, nu? Cand am incetat sa fac 'ceva'-ul ala care nu ma lasa sa ma pierd? M-am pierdut? Sigur? Poate doar mi se pare. Poate nu m-am pierdut. Azi. Dar azi ma dor toate sufletele. Pana si sufletul lui Maje ma doare. Insensibilei Maje. Pana si al lui Gabi. Azi Gabi nu mai vrea inghetata. Nici covrigi. Nici sa stea la coada. Nici nu se gandeste la ce gandeste de obicei. Azi nu. Azi se plimba aiurea. Celalalt suflet ma doare in culori violete de Gentiane. Si lasa dâre violete in urma lui. 2 Ciorapei isi mai pune o pereche. Sa fie 3. Sa ii fie cald si poate ca nu mai doare daca e cald. Toate ma dor. In culori sau fara. Cu sosete, fara sosete, inghetata sau covrigi. Toate ma dor. Al lui Gabitz a plecat in pat langa EA. A mers din nou, peste Canalul Englezesc, peste Franta, peste Germania, Cehia, Ungaria, Arad, Cluj, Brasov, Bucuresti, Berceni, Piata Sudului, Izvorul Rece, la 4, 55, hol, camera, pat, Ea. Langa Ea. In fiecare zi face drumul asta. In fiecare noapte. In fiecare dimineata. Ii aseaza suvitele rebele dupa ureche. Ii mangaie parul. O priveste. Ii asculta respiratia. Ii admira fiecare gest. Fiecare miscare involuntara. Ii mangaie obrazul. Buzele. Barbia. Gropita din barbie. Gatul. Pieptul. Ramane cu mana pe piept. Pe sufletul Ei si i-l mangaie. Adoarme cu EA.
Nu stiu daca stie. Ar trebui sa stie. Sa simta. Tot timpul imi spune ca simte si eu o cred. Chiar o cred. Si eu O simt. Si stie. Simte, de fapt. Ne spunem chiar daca simtim. Probabil de la zodiac. Scria acolo la mine ca uneori trebuie sa aud asta. Dar in zodiac spuneau o generalitate, cred. Spuneau ce imi trebuia inainte de Ea din lipsa de incredere si de simtire. EA a facut sa nu mai fie nevoie, pentru ca O simt, pentru ca simt. De la sine. Pur si simplu. Natural. EA m-a facut sa cred ca nu e nevoie sa INVAT sa simt. Sa caut partile bune care sa ma faca sa simt si sa vreau. Nu. EA pur si simplu mi-a demonstrat in cateva secunde naturalul. Fara sa vrea. De asta nu mi-a fost teama sa ii spun dupa cateva zile ca o iubesc. Candva, mi-era teama sa spun asta fara sa simt. Si uneori o spuneam din obligatie si rau faceam. Ea nici macar nu mi-a cerut asta. Mi-a vorbit sufletul in locul gurii, ca ea sa stie. Sa auda, de fapt. E probabil o fosta necesitate de care aveam nevoie si ea stia asta. Acum e ciudat, pentru ca oricate cuvinte am folosi , si le folosim pe aceleasi aproape de fiecare data, diferit sau la fel, tot nu vor desena ce simtim. Sunt prea putine si prea mici, incolore, cuvintele care sa exprime adancul. Dar le folosim. Probabil din cauza distantei. Probabil pentru ca nu ne putem cauta din priviri si ne spunem fara glas ce simtim. Am sti amandoua ce vrem sa transmitem, fie doar cu un zambet fugar sau cu o privire aruncata cu coada ochiului. E de ajuns. Nici nu trebuie mai mult. Imi spunea ca ii face bine cand plange. Si o cred. Nu stiu exact, nu inteleg, nu percep la fel plansul si ma sperie. Oare 'speriat' e cuvantul potrivit? Nu stiu. Nu cred. Nu asta e. E altceva. Altceva. In ochii mei e Supergirl firava. Lacrimile ei ma sparg in bucati de fiecare data. Dar imi aduc aminte cand imi spunea ca ii fac bine si ma linistesc. Imi aduc aminte cum i le sarutam pe fiecare in parte si ma linistesc. Imi aduc aminte cum i le stergeam cu obrazul meu, cu buzele mele, cu palmele mele. Inca le simt. Le simt si acum. Calde ca sufletul ei. Azi nu imi plac punctele de suspensie. Azi nu. Azi nu imi inteleg propriile lacrimi. Nu imi inteleg fiinta. Nu inteleg unde m-am pierdut si de ce. In lumea ei categoric. Ei ii place sa spuna 'categoric'. Mie imi place sa o aud cand spune atat de categoric 'categoric'. Dar in care colt din lumea ei m-am pierdut? Si de ce? Cand? Pana cand? Cum? Mergeam eu asa, 'aiurea-n tramvai' si m-am pierdut? Brusc asa, nu? Subit, nu? Cand am incetat sa fac 'ceva'-ul ala care nu ma lasa sa ma pierd? M-am pierdut? Sigur? Poate doar mi se pare. Poate nu m-am pierdut. Azi. Dar azi ma dor toate sufletele. Pana si sufletul lui Maje ma doare. Insensibilei Maje. Pana si al lui Gabi. Azi Gabi nu mai vrea inghetata. Nici covrigi. Nici sa stea la coada. Nici nu se gandeste la ce gandeste de obicei. Azi nu. Azi se plimba aiurea. Celalalt suflet ma doare in culori violete de Gentiane. Si lasa dâre violete in urma lui. 2 Ciorapei isi mai pune o pereche. Sa fie 3. Sa ii fie cald si poate ca nu mai doare daca e cald. Toate ma dor. In culori sau fara. Cu sosete, fara sosete, inghetata sau covrigi. Toate ma dor. Al lui Gabitz a plecat in pat langa EA. A mers din nou, peste Canalul Englezesc, peste Franta, peste Germania, Cehia, Ungaria, Arad, Cluj, Brasov, Bucuresti, Berceni, Piata Sudului, Izvorul Rece, la 4, 55, hol, camera, pat, Ea. Langa Ea. In fiecare zi face drumul asta. In fiecare noapte. In fiecare dimineata. Ii aseaza suvitele rebele dupa ureche. Ii mangaie parul. O priveste. Ii asculta respiratia. Ii admira fiecare gest. Fiecare miscare involuntara. Ii mangaie obrazul. Buzele. Barbia. Gropita din barbie. Gatul. Pieptul. Ramane cu mana pe piept. Pe sufletul Ei si i-l mangaie. Adoarme cu EA.
28 iunie, 2010
16 martie, 2010
"Sa ai putini prieteni. Din tine sa nu iesi.
Caci prea des, falistatea-credinta ne-o infrange.
Cand ti se-ntinde-o mana, inainte de-a o strange,
Gandeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi."
Omar Khayyam
--> asta mi-a scris mama pe o poza de-a ei de la buletin. eram mica si nu intelegeam. acum parca am mai crescut. saru'mana mama! mi-a luat 20 de ani sa imi aduc aminte ce ai scris pe spatele pozei si sa si inteleg. stiai ca ai dreptate. chiar ai. ii fac putini. erau multi. incerc sa intru la loc in mine.
Caci prea des, falistatea-credinta ne-o infrange.
Cand ti se-ntinde-o mana, inainte de-a o strange,
Gandeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi."
Omar Khayyam
--> asta mi-a scris mama pe o poza de-a ei de la buletin. eram mica si nu intelegeam. acum parca am mai crescut. saru'mana mama! mi-a luat 20 de ani sa imi aduc aminte ce ai scris pe spatele pozei si sa si inteleg. stiai ca ai dreptate. chiar ai. ii fac putini. erau multi. incerc sa intru la loc in mine.
Catelusul schiop
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Rad cand ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama "cutu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.
Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am zacut, Si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,
Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el.
Elena Farago
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Rad cand ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama "cutu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.
Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am zacut, Si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,
Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el.
Elena Farago
14 septembrie, 2009
07 iunie, 2009
Brand New Colony
I'll be the grapes fermented, bottled and
served with the table set in my finest suit
like a perfect gentleman.
I'll be the fire escape that's bolted to the
ancient brick where you will sit
and contemplate your day.
I'll be the waterwings that save you if you
start drowning in an open tab when your
judgement's on the brink.
I'll be the phonograph that plays your favorite
albums back as you're lying there, drifting off
to sleep... drifting off to sleep...
I'll be the platform shoes; undo what heredity's done to you:
you won't have to strain to look into my eyes.
I'll be your winter coat buttoned and zipped
straight to the throat with the collar up so
you won't catch a cold.
I want to take you far from the cynics in this town
and kiss you on the mouth.
We'll cut our bodies free from the tethers of
this scene, start a brand new colony.
Where everything will change, we'll give
ourselves new names. Identities erased.
The sun will heat the grounds, under our bare
feet in this brand new colony.
This Brand new colony...
Everything will change, Ooo ooo...
Everything will change, Ooo ooo...
Everything will change, Ooo ooo...
(asta mi-ar placea sa fie melodia mea si a ei)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
