Mi-e foarte dor de ea ....
Nu stiu daca stie. Ar trebui sa stie. Sa simta. Tot timpul imi spune ca simte si eu o cred. Chiar o cred. Si eu O simt. Si stie. Simte, de fapt. Ne spunem chiar daca simtim. Probabil de la zodiac. Scria acolo la mine ca uneori trebuie sa aud asta. Dar in zodiac spuneau o generalitate, cred. Spuneau ce imi trebuia inainte de Ea din lipsa de incredere si de simtire. EA a facut sa nu mai fie nevoie, pentru ca O simt, pentru ca simt. De la sine. Pur si simplu. Natural. EA m-a facut sa cred ca nu e nevoie sa INVAT sa simt. Sa caut partile bune care sa ma faca sa simt si sa vreau. Nu. EA pur si simplu mi-a demonstrat in cateva secunde naturalul. Fara sa vrea. De asta nu mi-a fost teama sa ii spun dupa cateva zile ca o iubesc. Candva, mi-era teama sa spun asta fara sa simt. Si uneori o spuneam din obligatie si rau faceam. Ea nici macar nu mi-a cerut asta. Mi-a vorbit sufletul in locul gurii, ca ea sa stie. Sa auda, de fapt. E probabil o fosta necesitate de care aveam nevoie si ea stia asta. Acum e ciudat, pentru ca oricate cuvinte am folosi , si le folosim pe aceleasi aproape de fiecare data, diferit sau la fel, tot nu vor desena ce simtim. Sunt prea putine si prea mici, incolore, cuvintele care sa exprime adancul. Dar le folosim. Probabil din cauza distantei. Probabil pentru ca nu ne putem cauta din priviri si ne spunem fara glas ce simtim. Am sti amandoua ce vrem sa transmitem, fie doar cu un zambet fugar sau cu o privire aruncata cu coada ochiului. E de ajuns. Nici nu trebuie mai mult. Imi spunea ca ii face bine cand plange. Si o cred. Nu stiu exact, nu inteleg, nu percep la fel plansul si ma sperie. Oare 'speriat' e cuvantul potrivit? Nu stiu. Nu cred. Nu asta e. E altceva. Altceva. In ochii mei e Supergirl firava. Lacrimile ei ma sparg in bucati de fiecare data. Dar imi aduc aminte cand imi spunea ca ii fac bine si ma linistesc. Imi aduc aminte cum i le sarutam pe fiecare in parte si ma linistesc. Imi aduc aminte cum i le stergeam cu obrazul meu, cu buzele mele, cu palmele mele. Inca le simt. Le simt si acum. Calde ca sufletul ei. Azi nu imi plac punctele de suspensie. Azi nu. Azi nu imi inteleg propriile lacrimi. Nu imi inteleg fiinta. Nu inteleg unde m-am pierdut si de ce. In lumea ei categoric. Ei ii place sa spuna 'categoric'. Mie imi place sa o aud cand spune atat de categoric 'categoric'. Dar in care colt din lumea ei m-am pierdut? Si de ce? Cand? Pana cand? Cum? Mergeam eu asa, 'aiurea-n tramvai' si m-am pierdut? Brusc asa, nu? Subit, nu? Cand am incetat sa fac 'ceva'-ul ala care nu ma lasa sa ma pierd? M-am pierdut? Sigur? Poate doar mi se pare. Poate nu m-am pierdut. Azi. Dar azi ma dor toate sufletele. Pana si sufletul lui Maje ma doare. Insensibilei Maje. Pana si al lui Gabi. Azi Gabi nu mai vrea inghetata. Nici covrigi. Nici sa stea la coada. Nici nu se gandeste la ce gandeste de obicei. Azi nu. Azi se plimba aiurea. Celalalt suflet ma doare in culori violete de Gentiane. Si lasa dâre violete in urma lui. 2 Ciorapei isi mai pune o pereche. Sa fie 3. Sa ii fie cald si poate ca nu mai doare daca e cald. Toate ma dor. In culori sau fara. Cu sosete, fara sosete, inghetata sau covrigi. Toate ma dor. Al lui Gabitz a plecat in pat langa EA. A mers din nou, peste Canalul Englezesc, peste Franta, peste Germania, Cehia, Ungaria, Arad, Cluj, Brasov, Bucuresti, Berceni, Piata Sudului, Izvorul Rece, la 4, 55, hol, camera, pat, Ea. Langa Ea. In fiecare zi face drumul asta. In fiecare noapte. In fiecare dimineata. Ii aseaza suvitele rebele dupa ureche. Ii mangaie parul. O priveste. Ii asculta respiratia. Ii admira fiecare gest. Fiecare miscare involuntara. Ii mangaie obrazul. Buzele. Barbia. Gropita din barbie. Gatul. Pieptul. Ramane cu mana pe piept. Pe sufletul Ei si i-l mangaie. Adoarme cu EA.